Poți fi prietenul celui mai optimist om din lume – când se adună gândurile și grijile, toate de-a valma, chiar și mintea lui plină de soare se întunecă. Și poate că nu va accepta umărul tău, fiindcă optimistul nu vrea să plângă. Nu se dezice de puterea lui de a trece peste toate greutățile. Dar nu va da la o parte niciodată un gest care spune „știu că ești încărcat de gânduri negre, dar nu vreau să-ți scot în evidență vreo slăbiciune, așa că voi încerca să-ți demonstrez că sunt alături de tine oricând fără să te fac să te adâncești și mai tare în problemele care te macină”. Wow! Pare un mesaj greu de împachetat într-o cutie mică. Să vă povestesc cum se transformă el într-un gest concret.

Atunci când o amică a hotărât că vrea să își schimbe jobul, am observat că decizia, ideea schimbării și toate problemele de pe parcurs i-au cam scrijelit optimismul. N-am vrut, evident să-i spun „Salut, pari a fi cu moralul la pământ. Propun să te ajut, pentru că aparent singură nu te descurci”. Credeți-mă, asta ar fi auzit, orice i-aș fi spus. Așa că m-am „felicitat” silențios pentru observație și m-am invitat la ea, la un ceai. Știam că e pasionată de diversitatea sortimentelor de plante și de aromele lor, așa că i-am adus un ceai de ghimbir și fructe – ceva energizant care să-i mai accelereze spiritul. Acum mă gândesc că aș fi putut foarte bine să-i fac cadou și un infuzor de ceai care să-i amintească de sprijinul meu necondiționat, cum e acesta în stil Matrioska. S-ar fi potrivit perfect, pentru că nu cunosc pe nimeni care să fi trecut prin romanele lui Tolstoy ca prietena mea. Dar îmi păstrez gândul pentru viitor.

 

Cel mai frumos cadou e sa fii acolo când zâmbetele s-au rărit

Cred că oamenii apreciază gesturile care le dau emoții pe care nu le-au mai avut niciodată. Prietena de care vă povesteam mi-a spus recent cât de mult a contat faptul că a avut pe cineva alături fără să se simtă neapărat...ajutată. Ceaiul energizant de-atunci n-a fost tocmai suficient și în zilele ce-au urmat au început să se vadă oboseala și nopțile nedormite pe chipul ei. Îmi amintesc că i-am dat, în joacă, o mască de dormit simpatică și i-am spus să mai pună capul pe pernă din când în când. Mi-a spus mai târziu că i-a plăcut la nebunie faptul că am scos-o din geantă, fără hârtii colorate, fără punguță de cadou. Ca și cum se întâmpla să am la mine ceva de care ea avea nevoie ca să zâmbească.

După câteva săptămâni stresante, și-a găsit un job nou de care se mândrește și acum foarte mult. Primele zile se anunțau, însă, greu de învins. Poate că vă sună cunoscută frica de noi începuturi, de conversațiile pe care nu știi de unde să le apuci și cum să le închei. Agitația aceea pe jumătate plăcută, pe jumătate înspăimântătoare. I-am spus să încerce să poarte papuci de casă hazlii ca să spargă gheața în prima zi! Imaginați-vă cât de relaxată ar fi devenit situația dacă, în locul unei perechi lucioase de pantofi cu toc, s-ar fi ivit de sub birou porcușorii ăștia simpatici!


 

Am râs amândouă și mi-am dat seama că a uitat de grija noului început pentru câteva clipe. Iar când a ajuns la birou într-o dimineață m-a găsit acolo, la intrare, pregătită de-o îmbrățișare care să-i scoată din cap orice trac. M-am mai gândit că ar fi grozav să-i iau odată o clepsidră interesantă, cum e aceasta magnetică – ca să-i treacă timpul cu spor și un strop de magie. Nu de ziua ei, nu la vreo sărbătoare, ci într-una din zilele în care cele mai simple lucruri pe care le știu despre ea se vor transforma în gesturi care să-i întoarcă grijile pe dos.

Ați trăit astfel de experiențe cu oameni dragi? Atunci știți că dacă te apuci de „meseria” de prieten, te bucuri de ea în fiecare zi, nu doar la ocazii speciale.